De mii de ani, jucăm un JOC. Doar că nu am știut...și am tot încercat să găsim explicații de ce se întâmplă ce ni se întâmplă. Cine și cum decide evenimentele din viața noastră?

De-a lungul vremurilor, diferite  entități  -  Zeii, Spiritele Naturii, Dumnezeu,  Legile Fizicii,  Karma sau Întâmplarea -  au fost plasate de oameni în rolul decizional, căci altfel nu își puteau explica viața.

Dacă există reguli, vrem să le aflăm. Și nu ca să nu ne judece cineva  - aici sau altundeva - ci vrem să știm cum să aducem armonie în noi și în jurul nostru, vrem să trăim frumos, cu relevanță,  onorând viața pe care o avem. 

Mi-a luat zeci de ani să concep o altă explicație, dincolo de toate mistificările prin care am trecut cu toții. Dumnezeu nu dă cu zaruri - cum spune idolul meu A. Eiinstein. Sunt inginer, așadar lucrurile trebuie să aibă o mecanică, o rațiune, niște legi după care se întâmplă. 

Nu e ciudat să vedem în cimitir sute de generații stinse împreună cu dorințele lor, în copleșitoare proporție neîndeplinite? Credeți că nu s-au rugat, că nu au muncit, că nu au fost inteligenți? Credeți că nu au respectat sărbătorile sau că au mâniat zeii?  

Ideile mele nu sunt spirituale, deși am loc în teoriile mele - așa cum le numesc în conversațiile cu prietenii mei îngroziți de-a dreptul de ce spun - și pentru suflet, și pentru spirit, și pentru ceva ce aduce cu ideea de Dumnezeu. Sunt toate forme de existență, fac parte din noi, dar suntem entități suverane, multidimensionale, cu liber arbitru de a ne crea experiența de om. 

Dar pentru că nu am știut că depinde de noi, că avem puterea sau - mai bine spus - abilitatea de a naviga prin variante de realitate, am rătăcit orbi și surzi, luptându-ne unii cu alții sau cu noi înșine, mii de ani. 

Este vremea să ne înțelegem adevărata natură, raportul cu realitatea - nu înconjurătoare - ci care face parte din noi, pe care am creat-o, pas cu pas, fiecare în experiența lui.  Nu suntem un om înconjurat de natură, nici un om înconjurat de o realitate. Suntem parte din natură, iar realitatea se construiește prin noi, atunci când o observăm. 

Cel mai potrivit mod de a explica cum funcționăm ca oameni, care sunt dimensiunile noastre, ce numim când spunem EU  - culmea - l-am găsit în modul în care funcționează jocurile în lumi virtuale. Lucrurile sunt atât de simple, și atât de lipsite de mistificare și mai ales dau înțelegerea rolului pe care îl au toate cele ce ne definesc ca om - emoții, minte, realitate, sine, corp, conștiință...

Am studiat Informatica, sunt inginer în robotică și am făcut și un lung și foarte divers parcurs spiritual, pentru a ajunge - în final - undeva dincolo de spiritualitate.  Există un fel de Dumnezeu, un concept pe care îl numesc TOT CEEA CE ESTE - ca totalitatea formelor din Existență - dar este doar un fel de martor, interior al experienței noastre, în nciun caz un decident, un judecător sau o mașină de îndeplint dorințe. 

Dar - de fapt - există tot ce oamenii imaginează, dar doar pentru ei înșiși. Dacă cred că Dumnezeu judecă și pedepsește, așa va fi în experiența lor, dar nu pentru că ăsta este adevărul, ci pentru că au ales să creadă asta.  Și este așa de ușor să crezi când toți din jurul tău cred.

Dar nu este singura variantă, iar misiunea mea nu este de a demonstra existența sau inexistența lui Dumnezeu. Ceva există - singura certitudine este Existența în sine.  În rest, sunt idei despre existență, idei pe care le explorăm în viața noastră, fiecare în propria realitate, iar adevărul este pentru fiecare, altul. 

Această carte este un manual introductiv în acest gen de idei. Sunt câteva explicații, cele esențiale, însoțite de exerciții care vor dezvălui - pentru fiecare - cum funcționează Jocul.

Deja jucăm acest JOC. L-am jucat de când ne-am născut, l-au jucat și strămoții noștri, îl jucâm vrem-nu vrem, fără pauză. Ca personajul principal din Avatar, în fiecare dimineață ne trezim în JOC, parcă știind că este ceva ce am putea să facem ca să meargă mai ușor, mai bine. Dar nu ne amintim ce.  

Este vremea să ne trezim, căci JOCUL s-a upgradat. Noua variantă de joc nu are loc pentru victime, nici pentru salvatori, nici pentru agresori, ci pentru oameni care au înțeles care este rolul lor de Creator și își asumă propria realitate. 

Sunt multe, multe implicații ale acestui upgrade de JOC,  nu suntem o turmă care merge împreună, nici nu depindem unii de alții sau de aprobarea majorității, de politică sau de economie, de bani, de nimic. Suntem ființe suverane, dar putem să trăim și fără să exprimăm asta.  Avem liber arbitru și să rămânem sclavi. Nu ai altora, ci ai propriilor idei limitative despre noi înșine. 

Am convingerea că nu este cazul, mulți ne-am trezit deja.

Cunoaștere plăcută!
Cu toată dragostea,
Simona Stoicescu